Si daca el nu ar fi... cum as fi eu? Cum m-as trezi dimineata? Cum mi s-ar scurge clipele pana cand soarele se topeste in zare, stiind ca nu ma asteapta nimeni sa-mi spuna o vorba buna? Sau rea. E evil. Recunosc, sunt o martira.
Nu, nu chiar asa. Sa spun ca mi-as dori sa fiu acolo? Cliseu. Sa spun ca il ador? Ei da, suna banal. Dar de fapt cine e el? Il cunosc mai bine decat se cunoaste el insusi. Stiu sa ii ghicesc miscarile, sa ii anticipez vorbele. Si cu toate astea e un strain. Ma priveste cu ochi goi. As vrea sa sparg asta bariera de gheata. Sa ma uit si sa vad un soare in suflet.
Cum vad eu relatia? Nu o vad. Nici nu exista decat in mintea mea. In sperantele mele, in visul meu. El exista. E departe si totusi uneori il simt atat de aproape. Ii simt rasuflarea in ceafa si cum ma tine in brate, ii simt inima batandu-i in piept.
O inima... ce fragil lucru. Ce ma face pe mine sa alerg si sa ma zbat e o inima. A mea, a lui...de mult le-am considerat doar una, bat la unison. O fi doar in imaginatia mea? De multe ori i-am ascultat-o si da, batea in ritmul meu.
Poate ma macina gandul ca ar putea sa-si gaseasca o alta inima latina, ce sa bata mai focos decat a mea, sa ma astupe, sa ma inabuse... Poate ma tem ca marea azurie il va fermeca iar spuma marii, prefacuta in fata, il va vraji. Poate ma tem ca o fata va rasari intr-o zi dintr-o portocala , si o va face regina lui... ca in poveste.
Si cu toate astea... m-as face magician sa ii dau in dar luna sa o prinda la curea si stelele sa isi faca tinte. I-as da un ghetar intr-o sticluta de apa pura, o aripa de inger, visul de dimineata, cantatul greierilor intr-o zi de vara, mirosul strugurilor bine copti...Un nor zburdalnic i l-as face zmeu, un lan de grau i l-as face palat de aur...
Pe toate le-as aduna sa i le fac cadou. Fara nici o zi speciala.
E superb sentimentul, dimineata cand deschizi ochii sa fii intampinata cun un zambet, cu imensitatea ochilor albastri si cu un "buna dimineata". Te iubesc!