Azi sunt fericita. Azi sunt multumita.
Se pare ca pana la urma, destinul a fost de partea mea. Sunt alaturi de ochii albastri de care acum 4 ani jumatate m-am indragostit nebuneste. Azi eu si el suntem noi doi.
Azi il iubesc mai mult ca ieri, si cu siguranta mai putin decat ziua de maine.
Indiferent ce-a fost demult, indiferent de cat a durut distanta, acum, azi distanta inseamna alaturi, impreuna, la bine si la rau.
Azi nu mai pot sa-mi exprim sentimentele pe hartie, azi ii arat cat de important e el pentru mine, Azi ma trezesc si adorm in bratele lui...
Daca azi cineva m-ar intreba de ce il iubesc, i-as raspunde : pentru ca ma face fericita, ca ma face sa plutesc pe cele mai inalte culmi, ca ma iubeste, ca ma alinta...
Te ador pui mic...
marți, 16 noiembrie 2010
Candva, demult....acum 4 ani
Îmi pare aşa ciudat, c-avem atâta vreme pentru ură, când viaţa nu-i decât o picătură între acest moment şi celălalt...şi e de neînţeles de trup că nu culegem flori, că nu privim la cer mai des, că nu iubim, noi, care atât de repede murim... Să te caut, de-aş putea măcar să-ncerc ...sufletu-mi nebun şi singur, fremătând ...te văd, te ating, te simt şi te iubesc ...nălucă eu oare sunt de atâta căutare, sau poate de-o prea lungă aşteptare într-un frig pustiu, încerc să mă agăţ cu fiecare pas cel fac de-a ta umbra ce-mi dispare ... strig, disper şi ... doare, încotro te duci şi de cine fugi ... sunt obosită şi tremur la a ta umbra ce-mi apare-n vis ... nu te cunosc, nu iţi vorbesc, doar te iubesc ... dar tu m-alungi şi fugi ... te joci şi iar te-ascunzi .. rămâi deci doar o umbră într-un frig pustiu ce n-o să-l pot străbate fără tine, fără mine, fără noi... noi, ce am rostit?! ... de-ai fi tu sau eu sau noi ...dar sunt doar eu şi`acest frig pustiu ... dar te aud, te simt şi te iubesc, dulce şi amară umbră ... să te mai caut, de-aş putea măcar să-ncerc. Dacă am fi picături, n-am avea nevoie de lacrimi ... Dacă am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destăinuiri ... Dar suntem oameni şi avem nevoie de dragoste ... cine sunt eu? ... sunt eu, haina fără margini, naiva fără de privire. Nisip mi-e sufletul iar marea mi-e zbucim amplu si iubire. Noroc cu umbra ce m-astupă să nu mai văd întinsa-mi jale peste ferestrele rămase, etern, în setea lor de soare. Ai milă, Doamne, de pribeaga, copila certată cu zânele, în goana ei printre tărâmuri să nu strivească grânele albastre, din lanuri de culoare. Copilă netrebnică, fără suflet, hulită de flori ... ce vreau? ... tu vrei lucruri şi spui de ce? dar eu vreau lucruri care nu au existat niciodată şi spun de ce nu?
Te-aş vrea pe tine ...într-un timp absurd... pentru o veşnicie crudă...te vreau pentru că ai deschis în mine atâtea umbre... atâtea ferestre şi uşi, că nu reuşesc să le mai închid .. dar mi-e frică să le închid?! Dacă vor dispărea pentru o veşnicie şi voi rămâne o pribeagă în această lume rea? Ai reuşit să deschizi cea mai importantă uşă.. ai reuşit să mă faci să iubesc din tot sufletul meu pustiit de ură şi gelozie... şi ştii? Acei fluturaşi de care se tot vorbeşte, îi simt mereu în stomac.. simt cum inima mea vrea pur şi simplu să-mi sară din piept, să mă părăsească, pentru iubirea ei adevarată, pentru prinţul meu cu ochii de azur şi părul de abanos, un înger venit din înălţimile albastre să mă farmece!!
Fiecare dimineaţă e un răsărit de soare în inima mea… pentru că în fiecare dimineaţă mă trezesc cu gândul la tine, şi seara eşti ultimul meu gând… îţi trimit pupici în somn, îmi trimit îngerii să te vegheze, dar ei se întorc înainte ca eu să cad pradă lui Morpheus, şi îmi spun mereu de fiecare dată: “Noi nu putem veghea un alt înger, e o misiune mult prea grea, prea dificilă şi prea dumnezeiască”. Pentru mine tu eşti cel mai frumos înger, eşti luceafărul meu, ai devenit tot ce am mai scump pe lume, ai devenit parte din viaţa mea şi te iubesc! Te iubesc aşa cum pământul iubeşte ploaia după o zi caniculară, te iubesc cum florile iubesc Soarele ce le ajută să crească….te iubesc pentru că îmi doresc în fiecare clipă să-ţi aud glasul, te iubesc când tresar de nelinişte şi când tresar de bucurie.
Pe tine te voi cuceri prin luptă şi nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ta, n-am să umblu pe căi lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripaţi. Nu mă vrei? Te vreau eu, şi mi-e suficient!!
Te-am ancorat de existenţa mea!!
Când m-ai sărutat am descoperit o ţară nouă, minunată, din altă planetă, pe care anexând-o m-am simţit stăpâna universului! Cu tine mă simt alta, parcă am intrat într-o nouă existenţă. Râd, glumesc, fac nebunii. SUNT FERICITĂ?!
Am fost în stare să aştern pe hârtie frazele astea de foc? De necrezut! Sunt chemările înaripate, ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, o avalanşă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste.
Te sărut aievea ca-ntr-un vis ciudat!
Te-aş vrea pe tine ...într-un timp absurd... pentru o veşnicie crudă...te vreau pentru că ai deschis în mine atâtea umbre... atâtea ferestre şi uşi, că nu reuşesc să le mai închid .. dar mi-e frică să le închid?! Dacă vor dispărea pentru o veşnicie şi voi rămâne o pribeagă în această lume rea? Ai reuşit să deschizi cea mai importantă uşă.. ai reuşit să mă faci să iubesc din tot sufletul meu pustiit de ură şi gelozie... şi ştii? Acei fluturaşi de care se tot vorbeşte, îi simt mereu în stomac.. simt cum inima mea vrea pur şi simplu să-mi sară din piept, să mă părăsească, pentru iubirea ei adevarată, pentru prinţul meu cu ochii de azur şi părul de abanos, un înger venit din înălţimile albastre să mă farmece!!
Fiecare dimineaţă e un răsărit de soare în inima mea… pentru că în fiecare dimineaţă mă trezesc cu gândul la tine, şi seara eşti ultimul meu gând… îţi trimit pupici în somn, îmi trimit îngerii să te vegheze, dar ei se întorc înainte ca eu să cad pradă lui Morpheus, şi îmi spun mereu de fiecare dată: “Noi nu putem veghea un alt înger, e o misiune mult prea grea, prea dificilă şi prea dumnezeiască”. Pentru mine tu eşti cel mai frumos înger, eşti luceafărul meu, ai devenit tot ce am mai scump pe lume, ai devenit parte din viaţa mea şi te iubesc! Te iubesc aşa cum pământul iubeşte ploaia după o zi caniculară, te iubesc cum florile iubesc Soarele ce le ajută să crească….te iubesc pentru că îmi doresc în fiecare clipă să-ţi aud glasul, te iubesc când tresar de nelinişte şi când tresar de bucurie.
Pe tine te voi cuceri prin luptă şi nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ta, n-am să umblu pe căi lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripaţi. Nu mă vrei? Te vreau eu, şi mi-e suficient!!
Te-am ancorat de existenţa mea!!
Când m-ai sărutat am descoperit o ţară nouă, minunată, din altă planetă, pe care anexând-o m-am simţit stăpâna universului! Cu tine mă simt alta, parcă am intrat într-o nouă existenţă. Râd, glumesc, fac nebunii. SUNT FERICITĂ?!
Am fost în stare să aştern pe hârtie frazele astea de foc? De necrezut! Sunt chemările înaripate, ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, o avalanşă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste.
Te sărut aievea ca-ntr-un vis ciudat!
De ce te iubesc
De ce dragostea doare? De ce atunci cand mi-e dor de el, ma simt pustiita? De ce atunci cand nu e langa mine, ma simt atat de singura si de straina? De ce atunci cand mana lui a atins-o pe a mea, am tresarit de parca as fi fost trezita brusc din somn? De ce atunci cand l-am sarutat m-au trecut fiori pe spinare? De ce il iubesc, atat de mult?
- Chiar asa! DE CE?
- Sunt intrebari fara raspunsuri, sau sunt raspunsuri evazive...pentru ca e el, da EL!!
- Dar sunt atatia barbati in lumea asta! De ce tocmai pe el il iubesti?
- Hrrr....n-am raspuns la intrebarea asta! E un pic ciudat ce simt, e un sentiment care ma cuprinde cand il vad, e un sentiment ca si cum as zbura, ca si cum as fi inconjurata de mii de ingeri care ma vegheaza, si orice mi s-ar intampla, nu mi-ar putea face rau. Sunt fericita cand sunt langa el, imi place cum ma simt cand mana mea e in mana lui, cand ma tine in brate, cand se joaca in parul meu, cand imi pupa nasucu cu nasucu. sunt atat de fericita cand sunt langa el! Cand e fericit, ii simt bucuria, si ma bucur de ca si cum eu as fi cea fericita, dar cand e trist, simt ca ma doare sufletul!
- Nici tu nu stii sigur de ce il iubesti! Ce te-a atras la el?
- Imensitatea ochilor lui albastri, m-a fermecat atat de mult, incat nu am putut reactiona!
- Chiar asa! DE CE?
- Sunt intrebari fara raspunsuri, sau sunt raspunsuri evazive...pentru ca e el, da EL!!
- Dar sunt atatia barbati in lumea asta! De ce tocmai pe el il iubesti?
- Hrrr....n-am raspuns la intrebarea asta! E un pic ciudat ce simt, e un sentiment care ma cuprinde cand il vad, e un sentiment ca si cum as zbura, ca si cum as fi inconjurata de mii de ingeri care ma vegheaza, si orice mi s-ar intampla, nu mi-ar putea face rau. Sunt fericita cand sunt langa el, imi place cum ma simt cand mana mea e in mana lui, cand ma tine in brate, cand se joaca in parul meu, cand imi pupa nasucu cu nasucu. sunt atat de fericita cand sunt langa el! Cand e fericit, ii simt bucuria, si ma bucur de ca si cum eu as fi cea fericita, dar cand e trist, simt ca ma doare sufletul!
- Nici tu nu stii sigur de ce il iubesti! Ce te-a atras la el?
- Imensitatea ochilor lui albastri, m-a fermecat atat de mult, incat nu am putut reactiona!
Cine Moare
CINE MOARE?
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
de dor...
Si daca el nu ar fi... cum as fi eu? Cum m-as trezi dimineata? Cum mi s-ar scurge clipele pana cand soarele se topeste in zare, stiind ca nu ma asteapta nimeni sa-mi spuna o vorba buna? Sau rea. E evil. Recunosc, sunt o martira.
Nu, nu chiar asa. Sa spun ca mi-as dori sa fiu acolo? Cliseu. Sa spun ca il ador? Ei da, suna banal. Dar de fapt cine e el? Il cunosc mai bine decat se cunoaste el insusi. Stiu sa ii ghicesc miscarile, sa ii anticipez vorbele. Si cu toate astea e un strain. Ma priveste cu ochi goi. As vrea sa sparg asta bariera de gheata. Sa ma uit si sa vad un soare in suflet.
Cum vad eu relatia? Nu o vad. Nici nu exista decat in mintea mea. In sperantele mele, in visul meu. El exista. E departe si totusi uneori il simt atat de aproape. Ii simt rasuflarea in ceafa si cum ma tine in brate, ii simt inima batandu-i in piept.
O inima... ce fragil lucru. Ce ma face pe mine sa alerg si sa ma zbat e o inima. A mea, a lui...de mult le-am considerat doar una, bat la unison. O fi doar in imaginatia mea? De multe ori i-am ascultat-o si da, batea in ritmul meu.
Poate ma macina gandul ca ar putea sa-si gaseasca o alta inima latina, ce sa bata mai focos decat a mea, sa ma astupe, sa ma inabuse... Poate ma tem ca marea azurie il va fermeca iar spuma marii, prefacuta in fata, il va vraji. Poate ma tem ca o fata va rasari intr-o zi dintr-o portocala , si o va face regina lui... ca in poveste.
Si cu toate astea... m-as face magician sa ii dau in dar luna sa o prinda la curea si stelele sa isi faca tinte. I-as da un ghetar intr-o sticluta de apa pura, o aripa de inger, visul de dimineata, cantatul greierilor intr-o zi de vara, mirosul strugurilor bine copti...Un nor zburdalnic i l-as face zmeu, un lan de grau i l-as face palat de aur...
Pe toate le-as aduna sa i le fac cadou. Fara nici o zi speciala.
Nu, nu chiar asa. Sa spun ca mi-as dori sa fiu acolo? Cliseu. Sa spun ca il ador? Ei da, suna banal. Dar de fapt cine e el? Il cunosc mai bine decat se cunoaste el insusi. Stiu sa ii ghicesc miscarile, sa ii anticipez vorbele. Si cu toate astea e un strain. Ma priveste cu ochi goi. As vrea sa sparg asta bariera de gheata. Sa ma uit si sa vad un soare in suflet.
Cum vad eu relatia? Nu o vad. Nici nu exista decat in mintea mea. In sperantele mele, in visul meu. El exista. E departe si totusi uneori il simt atat de aproape. Ii simt rasuflarea in ceafa si cum ma tine in brate, ii simt inima batandu-i in piept.
O inima... ce fragil lucru. Ce ma face pe mine sa alerg si sa ma zbat e o inima. A mea, a lui...de mult le-am considerat doar una, bat la unison. O fi doar in imaginatia mea? De multe ori i-am ascultat-o si da, batea in ritmul meu.
Poate ma macina gandul ca ar putea sa-si gaseasca o alta inima latina, ce sa bata mai focos decat a mea, sa ma astupe, sa ma inabuse... Poate ma tem ca marea azurie il va fermeca iar spuma marii, prefacuta in fata, il va vraji. Poate ma tem ca o fata va rasari intr-o zi dintr-o portocala , si o va face regina lui... ca in poveste.
Si cu toate astea... m-as face magician sa ii dau in dar luna sa o prinda la curea si stelele sa isi faca tinte. I-as da un ghetar intr-o sticluta de apa pura, o aripa de inger, visul de dimineata, cantatul greierilor intr-o zi de vara, mirosul strugurilor bine copti...Un nor zburdalnic i l-as face zmeu, un lan de grau i l-as face palat de aur...
Pe toate le-as aduna sa i le fac cadou. Fara nici o zi speciala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)