da..

si mi-e atat de dor de el, incat as vrea sa pot seca mari si spulbera uscaturi, doar sa fie aici, mai aproape de mine. mi-e dor de pupicii lui, de parfumul lui. si..ce pot face? e atat de departe incat departarea asta ma doare, ma ucide! si...el ce poate face? nu poate veni acum, eu nu pot pleca la el. ."lasst mich traumt!" ...visez la el, ca la o stea desprinsa din cerul inalt, visand un vis al unei nopti de vara... mi-e dor si...il iubesc!

am obosit...m-a obosit lumea, ma obosesc oamenii. Simt o oboseala permanenta, si cum sufletul meu moare bucatica cu bucatica. Din tot ce a fost uman in mine, a ramas doar o mica parte, care nu ma lasa sa fiu perversa, care inca spera la perfectiune si la "barbatul ideal". Perfectiunea pentru mine inseamna in primul rand comunicare, respect reciproc si sinceritate. Sper ca aceasta bucatica de umanitate ramasa in sufletul meu sa se merite, si sa reinvie si restul sentimentelor care au fost ucise in trecut. pana la urma cine zicea ca speranta moare ultima, zicea a naibii de bine, dar si atunci cand speranta moare ce se intampla? Te doare a naibii de tare cand nu mai ai nici o speranta, oare speranta moare odata cu omul? Sau cum se intampla....?

Chiar nu inteleg de ce oamenii sunt atat de obositori.... de ce obosesc si pe altii din jur.... de ce nu te lasa in pace cand vezi ca ii respingi? de ce te obosesc in asa fel incat esti nevoita sa le spui "pa"..... de ce cand le spui "pa" incep sa te acuze de mii de chestii de care tu stii prea bine ca nu esti deloc vinovata.

Sesiune..

Pe 22 ianuarie a intrat in sesiune. Primul examen la literatura germana... Ingrozitor ar spune unii sa dai un examen din Franz Kafka. E un om ciudat Kafka asta, cred ca il apucase nebunia cand a scris romanele sale si suferea de pierderea memoriei, pentru ca a lasat romanele sale neterminate. In fine, ora 16, in corpul A, undeva pe la etajul 2, intr-un amfiteatru mare. Vine profu si dicteaza subiectul "Principalele caracteristici ale operei lui Kafka". Ups! Eu nu citisem decat "Castelul", si m-a zapacit de cap cartea. Mi se parea atat de obositoare, si mi-a luat 3 saptamani sa citesc cartea aceea. Oricum, am aberat destul de mult, si a venit si nota 8, teza a fost de 9, dar pentru ca nu prea m-am dus la seminarii, m-a taxat si am ramas cu 8. In fine... bine ca a trecut, are 5 credite si primesc si 40 de puncte (ca sa trec anul trebuie sa am minim 30 de credite pe tot anul si 180 de puncte). Miercuri, pe 24, examen la metodica limbii germane. M-am interesat de la colegii din anul 4 cam ce a dat si mi s-a explicat pe scurt. Am mai intrebat colegii cu ce se mananca metodele directe si indirecte de invatare. Subiectul a fost " principalele caracteristici ale metodei directe in comparatie cu celelalte". Am scris din ceea ce mi-au explicat colegii, ce credeam eu ca ar trebui scris. Azi am fost dupa nota, si tot 8 am luat. off, cred ca sunt legata de nota 8 in perioada asta. Mai am 3 examene si scap. abia astept sa scap de ele, sunt mult mai grele ca celelalte, si sper sa trec, sa vina saptamana de vacanta in care sper sa dorm pana ma trezesc singura. daca as dormi 2 zile in continuu cred ca tot ar fi insuficient.
Ma gandeam ca dupa sesiune sa plec undeva la munte, cu el, sau singura, sa mi inchid telefonul si sa uit de toata lumea, sa ma pot relaxa.
Bafta tuturor studentilor, si mai lasati si cate o restanta, daca nu sunteti siguri ca va descurcati. :)

Replici

Poetul: tu esti o unda, eu sunt o zare
Eu sunt un tarmur, tu esti o mare,
Tu esti o noapte, eu sunt o stea-
Iubita mea

Iubita: Tu esti o ziua, eu sunt un soare
Eu sunt un flutur, tu esti o floare
Eu sunt un templu, tu esti un zeu,
Iubitul meu

Tu esti un rege, eu sunt regina
Eu sunt un haos, tu o lumina
Eu sunt aripa muiata-n vant
Tu esti un cant.

Poetul: Tu esti o frunte, eu sunt o stema
Eu sunt un geniu, tu o problema
Privesc in ochi-ti sa te ghicesc
Si te iubesc

Iubita: Iti par o noapte, iti par o taina
Mutata-n pala a umbrei haina
Iti par un cantec sublim incet
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde
In acest suflet ce tie-ti arde,
Nimica nu e, nimica al meu
E tot al tau. (M. Eminescu)