E un om minunat. La varsta lui inca se mai alinta ca un copil de 3 ani si adora sa fie alintat
luni, 3 noiembrie 2014
Sarută-mă
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
Gândeste-te, n-ar fi păcat...
Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,
pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie
iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricuiniste cuvinte simple-ar fi rămas.
Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga, pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;
si, fiindca-o să murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
Gândeste-te, n-ar fi păcat...
Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,
pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie
iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricuiniste cuvinte simple-ar fi rămas.
Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga, pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;
si, fiindca-o să murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
luni, 15 septembrie 2014
Dupa mult timp
Dupa mult timp, am decis ca e timpul sa mai scriu cate una alta si pe aici. Viata mea a luat un curs miraculos. M-am casatorit civil, cu printul meu cu ochi albastri si avem o minunata printesa, care a implinit zilele trecute un anisor.
De cand sunt cu T, viata mea s-a schimbat foarte mult. M-am maturizat, am pierdut persoane foarte dragi mie, mi-am pierdut din "prietene", dar am ajuns la concluzia ca cine nu te vrea in viata lui, pur si simplu nu te vrea si nu trebuie sa insisti sa faci parte din lumea aceea, in care risti sa iti pierzi identitatea.
Uneori e mai bine singur cuc, decat sa fii singur printre asa zisii prieteni.
Uneori e mai bine sa taci si sa nu zici nimic, decat sa zici si dupa aceea sa iti para rau.
Azi ma simt mai iubita ca niciodata. In fiecare dimineata ma trezesc langa puiutul meu de om.
Uneori imi pare rau ca mi-am gonit printul din pat, dar sper ca intr-o zi/intr-o seara sa revina :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)