vineri, 1 februarie 2008

Dor...

Doar atat....mi-e dor....azi i-am simtit parfumul in parul meu, am inchis ochii si visam. visam ca e aici langa mine, ii simteam mangaierile pe fata mea brazdata de lacrimi (si-au lasat adanc urma pe chipul meu), il simteam atat de aproape de mine, si am intins mainile sa-l ating, sa-i mangai fata, voiam sa-i cuprind fata si sa-l inabus de pupici....dar degeaba, era doar vantul care ma chinuie.
simt ca il vad in toata lumea, dar de fapt nu e in nimeni. oricat de mult am incercat eu sa-l inlocuiesc, sa-l uit, sa-l urasc .....mi-l imaginam ca un monstru, un om rau si fara scrupule, tot n-am reusit sa fac asta. il iubesc atat de mult incat ma doare absenta, dar uneori il simt atat de aproape incat vreau sa ii spun "mami, te iubesc!" si prind curajul necesar, ma intorc spre dreapta (cand ma tine de mana ma tine de mana dreapta) si cand vreau sa eliberez cuvintele constat ca nu e nimeni.... dar in gandurile mele ii zic mereu : te iubesc, dementule!! te ador!! si vreau sa-ti ofer totul ca sa te pot face fericit!
cand l-am cunoscut nu m-am crezut capabila de atata iubire. si nici nu stiam ca atunci cand iubesti in sufletul tau se formeaza un pustiu, pe care numai 2 ochi il poate spulbera sau accentua. pentru mine, doar 2 ochi albastri si un zambet minunat, pot face asta. numai el ma poate dobori in 2 cuvinte, intr-o clipita, dar numai el ma poate ridica de jos cu o privire, cu un zambet. I-as inchina viata mea, asemenea cum fac cei care mor pentru un scop. el e zeul meu, i-as inchina viata mea, i-as da-o in lacrimi de sange si cu litere de foc, spunandu-i, ca nu-mi pasa de viata mea. el e viata mea, si daca el nu exista, la ce folos sa mai exist eu? sa fiu o moarta vie? nu...pentru mine el e viata....si tot ce reprezinta viata.
vorbeam cu Cris, si i-am zis ca " l-as putea face cel mai fericit om din lume, numai sa-mi dea o speranta cat de mica", si ea mi-a reprosat "sunt cuvinte mari, esti sigura de ceea ce spui?", iar replica mea a fost "sunt cuvinte mari pe care nu le intelegi, inainte sa pleci lasa cheia sub pres, esti doar un vis urat, care s-a intins pe ani grei, ai stii si tu daca te-ai privi prin ochii mei". ea a zambit, eu am zambit in schimb rece.... sper sa nu devin visul urat care se va intinde pe ani grei. stiu ca l-as putea face nu cel mai fericit, l-as face doar fericit, l-as ridica cand e la pamant, as avea grija de el cand va fi bolnav, as face totul ca el sa fie bine.
te iubesc ....... dar nu, nu-ti pot dezvalui numele! as risipi misterul! te pup mamicul meu!

Un comentariu:

marius spunea...

chiar mai exista iubire?
nu cred, am iubit si inca mai iubesc pe cineva care ma parasit, nu mai cred in cuvinte mari .
sunt doar interese pentru bani.
as vrea sa se intoarca la mine!
oh ....o iubesc asa de mult, incat am uneori ganduri sinusigase.
dar ma uit in jur la cer si trec ..trec.. dar dorul din inima nu vrea sa treaca.
de ce sa mai iubesti , de ce sa mai iubesti pe cineva daca despartirea si parasirea este atat de grea, de ce sa-ti mai da-i voie inimi sa iubeasca?
ca sa fie ranita?
merita oare?
de ce?
de ce?