Nu, azi n-am sa vorbesc despre el, azi nu pot sa-i spun ca mi-e dor de el, si nici n-am sa-i spun cat de pustie ma simt fara el.Azi ii dedic doar o poezie.

"Culori - Evgheni Evtushenko"

Cand chipul tau

a aprut pentru prima oara

in mototolita mea viata,

am inteles cat eram de sarac.

Apoi, cu incetul, lumina

lui speciala purtata pe

arbori, pe rauri, pe mare

a insemnat debutul vietii in culori

despre care inca nu stiam nimic.

Si sunt speriat, mi-e teama

ca rasaritul se va sfarsi,

ca minunile,

lacrimile si bucuria se

vor sfarsi.

Teama mea - iubirea mea-

O hranesc pe cea de nehranit

Teama ma invaluie.

Stiu ca minutele acestea sunt scurte

si ca toate culorile din ochii mei vor disparea

cand chipul tau va apune."