Ma gandeam azi: ce mult imi lipseste persoana lui! Si e atat de greu, pentru ca vocea lui dintr-un telefon, o imagine pe web si pozele la care ma uit de fiecare data cand mi-e dor de el, nu-l inlocuiesc. e prea departe, si ma simt neputincioasa in fata timpului.

E deja absurd si banal sa tot zic ca mi-e dor de el. se vede asta pe chipul meu, brazdat dimineata de lacrimi. Nu stiu, poate chiar depind de el.

acum 2 ani, pe data de 7 aprilie inca nu ne cunosteam, dar vorbeam pe messenger, si stabileam o intalnire. pe 18 sunt 2 anisori de cand il cunosc. o viata de om.